A day with a rock star - Retezat

 Duminica 15 Ianuarie, ora 5 AM. Horia parcheaza la mine in fata casei si transferam bagajul in masina mea. Am vorbit de aseara ca mergem in Retezat, zona urma sa o decidem pe masina, iar linia, la fata locului. Interesant cum pana la acest moment am schimbat doar cateva propozitii, sambata seara, pe whatsapp, de genul "Horia, stiu ca e din scurt dar poti sa vii?"..."Da, ma bag. Ce sa iau?"

Eu cu Horia Colibasanu ne stim de multi ani, dar avea sa fie prima oara cand ne vom catara impreuna. Am sentimentul unei zile bune si sunt curios cum ne vom sincroniza.

La 8 plecam de la masina si in ritmul povestilor ce le avem de recuperat, dupa atata timp in care nu ne-am vazut, ajungem la 10.30 in zona peretelui. Ne prinde din urma cineva si este distractiv sa vezi cum lumea il recunoaste imediat pe Horia. Zambesc, in sinea mea, in timp ce il asociez pe Horia cu un "rock star" al miscarii alpine din Romania iar pe mine cu fericitul fan castigator al unei "Day with a rock star".

Alegerea liniei...nu dezbatem mult: vedem, propunem, acceptam si in cateva minute ne echipam la baza peretelui. Mai vine cineva de jos, curios sa vada in ce ne bagam. Il recunoaste pe Horia :)

Vremea este superba, senin, soare...dar noi suntem la umbra fetei nordice Retezat.

Prima lungime, aproximativ 45m, nu este dificila tehnic dar este grea fiind zapada mare care tapeteaza fetele cazute si acopera placile de stanca. Este o catarare cu putine asigurari, cu o inclinatie de aproximativ 65 grade pe zapada, ceea ce necesita atentie si incredere ca zapada va tine. Fiecare metru este muncit si fiecare priza de piolet sau asigurare necesita efort pentru curatare. Mainile ingheata dar locul de regrupare este comod si beton, la doi dinti de stanca, unul mai mic, altul ditamai caninul. 

Lungimea 1 vazuta de jos, powder peste stanca.

Horia pe L1

R1 este solida si numai buna pentru "cruxul" traseului care urmeaza pe aproximativ 10 m, chiar la intrarea in L2. Este o succesiune de pasi delicati, pe prize fine de coltari si piolet, o combinatie de stanca si iarba inghetata. Am folosit 3 asigurari pe acesti 10 m, pozitiile din care am asigurat fiind destul de instabile. 

 

Lungimea a doua este in jur de 50 m. Regrupam tot la un colt de stanca la capatul braului stancos al peretelui nordic, si usor dreapta.

De aici urmeaza portiunea mediana a fetei nordice. Prindem un culoar de inclinatie 50-55 grade, care pe alocuri are conditii de zapada inghetata dar pe majoritatea lungimii zapada pulver. O munca grea care avea sa ne cam stoarca de energie. 

Horia deschide drumul.

Tinta noastra este soarele de la capul culoarului. La un moment Horia traverseaza dreapta si incearca sa prinda creasta dar conditiile de zapada proaspata intre bolovanii din creasta sunt si mai grele asa ca revenim in culoar si ne schimbam la "trena" pana sus.

Horia ajunge sus, si pentru prima oara azi, ne vede soarele. Suntem pe o mica sa, subtire si expusa, un loc potrivit pentru alimentare: bem si mancam, ca tot omul care a terminat o munca grea. De fapt ne pregatim de alta, partea finala a liniei noastre si iesirea pe Retezat. 

Ne legam din nou in coarda, urmeaza o traversare spre stanga si apoi creasta pana sus. Inclinatia pantei este 65 de grade, pasii de mixt nu sunt dificili pe primii 30m. 

Horia este in soare jos in regrupare.

Spre capatul lungimii lucrurile se complica putin. Ajung intr-un pas si ma blochez. Este un diedru de stanca spalat, fara posibilitati evidente de asigurare. Pierd ceva timp acolo incercand sa-l trec direct, un friend nu vrea nicicum sa stea si in final ma decid sa cobor 2-3 m si sa-l ocolesc prin dreapta. Regruparea este solida dar nu este comoda. Terenul pe aceasta lungime nu a fost unul foarte stresant, dar o catarare placuta si in soare pe final.

Aceasta avea sa fie penultima regrupare. Mai sus este o catarare mixta foarte frumoasa, printre sau peste bolovanii de pe creasta. Coarda se desfasoara repede si facem o ultima regrupare inainte de a iesi pe varf. Este un balcon comod, unde stai pe picioare, coarda o poti desfasura comod langa tine. 

Horia pleaca si dispare la propriu, spre dreapta, dupa un umar stancos. Trece un pasaj mai delicat si apoi coarda incepe sa se desfasoare cu rapiditate. Este semn bun. Dupa cateva minute imi striga: "Vad tabla. Regrupez pe varf".

Zis si facut, aveam sa-l gasesc asigurandu-ma dupa teava indicatorului de varf si cum altfel, daca nu stand de vorba, relaxat si amabil, cu alti 2 baieti. Oare l-au recunoscut si acestia? :)

A urmat coborarea, un Red Bull impartit frateste si drumul pana la Timisoara, care a trecut usor si placut. A fost o zi care am simtit ca ne-a mers la suflet amandurora si la finalul careia ne-am exprimat reciproc dorinta de a repeta figura cu proxima ocazie. Multumesc mult Horia. 

Mai jos cateva detalii despre linie:

L1 / 45m, 65 grade, M3

L2 / 50 m, 80 grade, M6

L3-L4 / 150 m / culoar zapada / 50-55 grade

L5 / 50 m / M4

L6 / 40m / M3

L7 / 40m / M3

1 Semicoarda / 60m

Friends 0,5 - 2

Nuci marimile 5-11

Hexuri medii 2 buc.

Nu stim daca linia a mai fost parcursa sau nu dar speram, fara indoiala, ca relaterea noastra sa fie un imbold de a o parcurge, pentru alti colegi pasionati.