liniialpine: Incognito - o linie alpina in Bucura 2, Retezat

La 40 plus de ani planificarea unei iesiri la catarat iarna este mai grea decat catararea in sine. Trebuie sa te sincronizezi cu coechipierul, de regula si el si tu aveti copii, sotie, obligatii familiale. Apoi mai este serviciul, unul poate in weekend, altul in timpul saptamanii, unul obosit, altul odihnit. Apoi e vremea si conditiile pe munte: sa nu fie nici prea frig dar nici prea cald, zapada sa nu fie prea mare si daca se poate sa fie inghetata, vizibilitatea sa fie buna, ca sa nu umblii de nebun pe nu stiu unde si daca se poate sa ai si cateva poze misto cu care sa te lauzi la intoarcerea acasa. Linia in sine este cam ultima decizie in plan, important e sa intinzi o coarda si sa zdrangani din carabiniere.

Joi, 23.02, planul facut de acasa a functionat fara cusur pentru noi. Impreuna cu Claudiu D., ajungem echipati de catarare si de poze :) la baza peretelui nordic Bucura 2, gata de o linie noua, intre Valcelul cu Fereastra si Ziua Nationala, singurele linii cunoscute din aceasta fata nordica. Pentru prima oara avem poze cu linia desenata, de acasa. Am vazut la altii ca se face asa, si ideea a fost de mare folos.

Au fost 250 m aproximativ, pana sus pe varful Bucura 2, in conditii geniale, nu ai putea cere mai mult. Linia este superba, o catarare mixta, cu de toate, nu foarte sustinuta dar in care dificultatile tehnice au crescut de la o lungime la alta. Voi incerca sa descriu mai jos fiecare lungime, cu informatii utile pentru cei care, poate, vor dori sa o parcurga. Bineinteles, descrierea este asezonata cu putin din trairile noastre. Sau putin mai mult, in functie de dramatismul situatiei....sau al regizorului.

L1 – Plecarea este in dreapta de Valcelul cu Fereastra, pe un horn de 6-8 m, usor de identificat. Dupa cativa metri, hornul devine aproape vertical, este gheata in el si putine posibilitati de asigurare. Claudiu ocoleste ascendent dreapta si trece un pas M4, fara asigurare. Lungimea apoi alterneaza catararea pe zapada, 60 grade, cu cateva trepte de mixt, usor de depasit. Suntem nevoiti sa cataram concomitent cativa metrii, pana cand a putut fi amenajata o regrupare: un hex marimea 5 BD si un friend marime medie.

L2- Randul meu. Lungimea incepe cu un goulotte inghetat, direct in sus din regrupare, o catarare mixta de 9-10 m. Zapada este inghetata, prizele de piolet sunt bune iar stanca ofera loc pentru asigurari pe partea dreapta. Avea sa fie pasul lungimii, M5, 70-75 grade. Ajung sus in campul de zapada, de la mijlocul fetei, care are niste stanci mari chiar in partea mediana. Atentie: regruparea este in stanga campului de zapada, dupa o traversare ascendenta diagonal stanga (nu la stancile din mijloc).

L3 – Scoatem schita si confirmam ca suntem bine pozitionati, pentru ultimele lungimi ale liniei. Urmeaza o portiune relativ usoara, dar cu posibilitatile de asigurare putine. Am avut 2 asigurari pe aproximativ 20m. Urmeaza pasul lungimii, un diedru cazut. Fata din stanga formeaza unghi drept iar dreapta o placa de stanca, peste care este un strat subtire de gheata. Este o fata cazuta unde tehnica, nu forta, este cea care te scoate la liman. Stau ca pisica, sunt cu nasul lipit de piolet, am impresia ca daca respir mai greu zbor din prize. Incerc sa plasez ceva dar nu nimeresc marimea potrivita din prima. Piciorul drept scapa si raman atarnat in pioletul si coltarul stang, cu o nuca in mana dreapta pe care incerc sa o plasez peste umar..... In final, trec la liber, pun 3 asigurari pe 7m, ultimele doua din pozitii de echilibru la limita. La finalul diedrului se traverseaza dreapta, pas de angajament in care am tot ezitat de cateva ori pana sa ma decid sa plec. Dupa traversare am inca 4-5 metri usori direct in sus pana la baza peretelui unde amenajez o regrupare buna cu un friend nr. 2 BD si un anou dupa un colt. Claudiu vine si el si face o treaba buna in diedru. Il sfatuiesc de sus pentru traversare si nu ezita deloc, trece rapid, desi avea posibilitatea unui balans in caz de cadere. Atentie: chiar daca mai aveti coarda, regrupati aici, urmeaza un horn dificil care la iesire nu are posibilitati bune de regrupare.

L4 – Suntem cam zdruncinati amandoi, ca dupa o repriza grea de box, in care am evitat un KO pe final. Ne sfatuim ce facem mai departe si Claudiu decide scurt ca e vremea pranzului. Urmeaza pasul de dificultate maxima al traseului. Dupa o traversare descendenta de 3m, spre dreapta, incepe hornul, lung de 10 m si usor surplombat in partea finala. Acest horn era semnul nostru de intrebare inca de la cabana, cand ne uitam pe poze. Nu stiam daca avea sa ne depaseasca si sa ne dea de pamant .... sau nu. De aici din regrupare se poate cobori usor in rapel.

Ma scutur rapid de gandurile de retragere si plec. Pentru prima oara mainile ingheata, ustura. O fi de la manusile de catarat subtiri si ude, o fi de la stres, astept cu calm sa treaca durerea si intru in pas. Pasii sunt dificili, hornul se ingusteaza in partea a doua. La piciorul drept ai stanca cu prize cazute la stangul stanca acoperita de zapada proasta. Am pus 3 asigurari pe partea dreapta a hornului. Iesirea este usor surplombata, zapada din buza hornului, fara care nu poti sa iesi sus, nu e grozava. Este un pas destul de atletic aici. Simt bratele obosite, ma pozitionez mai bine pe picioare si scutur pe rand fiecare mana. Trebuie sa ma misc repede, energia scade si gandul unei potentiale caderi isi face aparitia. Scot pioletii pe rand si caut priza finala, de tractiune, la fiecare, nu am multe variante si nici mult timp sa fiu indecis. Ma ridic, scot picioarele in buza surplombei si am iesit. De aici dificultatile pana la regrupare nu sunt semnificative. Pentru regrupare sap pe langa un bolovan si gasesc loc pentru un hex 8 BD si un friend marime mare.

Este randul lui Claudiu, care are sarcina, uneori grea, de a recupera asigurarile puse. Nu il vad de unde sunt dar inainteaza bine, pana la un punct, in care simt tensiune in coarda. Mi-am dat seama ca s-a dezechilibrat si a cazut semn ca pasul a fost dificil. Sta putin sa se odihneasca si pleaca. Coarda se detensioneaza si dupa cateva minute il vad in buza hornului, pufaind ca o locomotiva. In cateva minute este langa mine, in regrupare. De aici nu mai pare prea dificil si credem ca ultima lungime este comuna cu linia Ziua Nationala, a lui Vlad Capusan. Este continuarea cea mai evidenta pana pe varf, din punctul in care ne aflam.

L5 – Porneste cu cativa pasi de mixt, pe un valcel, relativ usor, si continua apoi pe panta de zapada inghetata, destul de inclinata, 60-65 grade. Zapada aici este excelenta pentru pioleti si coltari. Montez 3 asigurari, in cazul in care zapada ar pleca la vale. Vad cornisa de pe varf si soarele de dupa ea. Nu mai am coarda si regrupez la cativa colti de stanca. Claudiu vine si el si depaseste prin stanga cornisa mica formata de vant, pe varf. Recupereaza corzile si ma aduce si pe mine langa el.

Este soare si un peisaj numai bun de poze. Cum ne dorim sa ajungem jos la masina pe lumina strangem repede echipamentul, facem pozele si ne miscam. Ne descataram, in paralel, cu fata la panta, atenti la placile de vant. Coborarea o facem spre Saua Stanisoara, de unde avem urme pana jos, in Valea Pietrele. Restul e pe pilot automat: un ceai la Gentiana, Carnic si la Timisoara la ora 21.30

Cam asa am apreciat noi dificultatile intalnite (gradul de mixt este pasajul cel mai dificil al lungimii)

L1 – M4 / predominant zapada 55-60 grade

L2 – M5

L3 – M6

L4 – M6

L5 – M4 / predominant zapada 60-65 grade

Durata: 6 ore.

Echipa: Radu Crainic (L2,3,4,5) / Claudiu Draghia (L1)

Suntem la dispozitia oricui isi doreste parcurgerea, pentru a da cat mai multe informatii folositoare.