liniialpine: Ziua Nationala – Retezat Bucura 2

In cele cateva zile dupa parcurgerea liniei Incognito prognoza meteo nu s-a schimbat semnificativ. A mai nins putin insa nu foarte mult, iar pentru duminica, 5 Martie, se anunta o zi cu cer senin si temperaturi negative moderate, numai bine pentru a incerca o alta linie alpina.

De data aceasta, programul meu se potriveste cu cel a lui Adi Margea. De fapt le potrivim noi ca sa fie bine. Desi am fi preferat sa dormim sambata la Gentiana, aici era plin, astfel incat, la 6 dimineata, duminica, ne intalnim cu multa energie pozitiva, in parcare la Carnic. Adi impreuna cu alti 2 prieteni, au plan sa urce pe schiuri si sa ramana si luni sus. Eu doar in B2, doar o zi, si cat mai repede posibil, pentru ca trebuie sa ajung inapoi la Timisoara, la 8 seara.

Urcarea spre Gentiana, pe schiuri, este problematica, in conditiile de zapada existente, pe bocanci insa, e ideal. Planul meu si a lui Adi este putin intarziat, din aceasta cauza, si plecam la 9.30 de la cabana, cu obiectivul de a parcurge o linie frumoasa, denumita Ziua Nationala, desenata de Vlad Capusan, cu cativa ani in urma. Multumim Vlad, pentru inspiratie.

Ajungem in zona peretelui la 11, peste firnul de acum cateva zile este un strat, nu mare, de zapada proaspata. De la baza Incognito, imediat sub stanci, traversam dreapta, pentru a intra pe Ziua Nationala. Adi este la cativa metri in spatele meu, si cu 1-2 m mai sus. Moment in care, cu un "Vuuuuppp", de la picioarele mele, se rupe zapada si pleaca o avalansa in placi. Miscarea zapezii ma intoarce cu spatele la panta, dar ma echilibrez, infig bine betele si coltarii si raman sa privesc cum pleaca la vale o ruptura de aproximativ 15-20 m.

Ceea ce am facut bine:

- Am traversat pe sus, imediat sub stanci

- Nu eram legati

- Am avut oarecare distanta intre noi

- Am avut coltarii in picioare

Ceea ce nu am facut bine:

- Aveam inca betele de schi in maini si ambii pioleti pe rucsac !!

Trecem repede peste, facem 2 poze, scoatem pioletii si intram pe linie.

Prima lungime o parcurgem fara sa scoatem coarda. Inclinatia pantei creste, zapada nu este grozava. Regrupam si ne legam in coarda. A doua lungime ajunge la campul de zapada din mijlocul fetei si regrupeaza la baza stancilor. Un pas mai delicat de mixt, la iesirea in campul de zapada de la mijlocul fetei, dar cu asigurare foarte buna chiar inainte.

A treia lungime. Din regrupare traversam stanga pe la baza peretelui, cu asigurare 1 friend marime mica. Linia de urmat este evidenta, o fata cazuta usor, in mijlocul peretelui stancos, acoperita de gheata. Urmeaza 6-8 m mai delicati, peste placa de stanca, cu posibilitati slabe de asigurare. Inclinatia aici este 70-75 grade fiind si pasul de dificultate al liniei. Am avut insa prize sigure de piolet si coltari in gheata si zapada beton de pe fata si deasupra. Dupa acest pasaj, urmeaza o fata de zapada inclinata cu asigurari departate intre ele si nici grozave. Lungimea are 60 m si am regrupat in 2 nuci BD.

A patra lungime, pleaca pe un valcel de zapada inclinat. Aproape de stanca zapada este inghetata, poti folosi prize bune de piolet. In mijlocul valcelului insa este zapada nu e grozava. Cornisa de pe varf se vede din regrupare, semn ca de aici, vom ajunge pana sus. Noi am optat sa plece si secundul cand se intinde coarda, dar, in cazul in care se va regrupa, exista un loc bun, la doar 5-6 m sub varf.

Este ora 14, suntem pe varf, in soare cu Valea Pietrele sub plafon de nori. Coborarea o facem spre Stanisoara, fiind foarte atenti la linia aleasa. Mai ales dupa avalansa de dimineata….

Cam asta a fost inca o zi excelenta, pe munte, impreuna cu un vechi prieten, pe o linie alpina care te scoate sus, pe varf, in soare.

Unele lucruri, putine e adevarat, nu se schimba niciodata, cu trecerea anilor.