Coltii Pelegii printre dinti

 

Prima iesire din sezon, 11 Dec 2025, ne-a dus in Coltii Pelegii, un “one day push”, Timisoara – Varful Peleaga – Timisoara in 18.5 ore. La final, cu toata oboseala, am ajuns cu Claudiu la concluzia ca de la an la an e tot mai greu.

Traseul de urcare l-am ales dupa niste poze vechi. 2 culoare, intrerupte la mijloc, care pleaca din Valea Rea, pe versantul nord-est, si te scot in creasta sub varf.

Zapada putina pana la 1700m, mai sus conditii foarte bune pentru o linie alpina de iarna. Cea mai buna idee a zilei a fost a lui Claudiu: luam si adidasii de alergare pentru lungul mars de apropiere si apoi pentru coborare. Coborarea de pe varf am facut-o pe la Gentiana.

Peisajul pe vale si in Colti a meritat efortul. Nu am vazut niciodata toti peretii atat de tapetati cu o zapada inghetata, dificil de curatat daca am fi ales un traseu de mixt.

Primul culoar este in dreapta de Coltul Negru, unde in iarna lui 2010 Adi Margea catara elegant o linie grea, de perete, pe care eu ca secund de-abia am dus-o la final. Culoarul are cam 150m, grad inclinatie 60, cu 2-3 pasi de mixt la iesire. Suficient de inclinat sa simtim nevoia unor asigurari intermediare, 3 cred, pana la regruparea dintr-o mica sa, aeriana. Am folosit 1 nuca, 1 hex marime medie si 1 friend. Sus in regrupare, 2 friends 😊 si 2 prieteni.

Din sa am descatarat aproximativ 20 de m. A fost si momentul de cotitura tinand cont ca ne-am dat jos intr-un con care aduna zapada din 3 valcele si care trebuia traversat pentru a prinde al doilea culoar. Coditiile de zapada le-am apreciat ca fiind sigure, in final, asa ca am continuat in sus. Altfel te poti retrage in vale, pe langa perete si ajungi la baza Coltului Negru.

Al doilea culoar a fost similar ca si inclinatie, aproximativ 200 m. De data aceasta urcarea a fost exclusiva pe zapada, un firn bun in ultima treime. Posibilitati de asigurare putine, dar inaintarea a fost sigura, nu ne-am stresat prea mult. O singura asigurare, 1 nuca medie, undeva la mijloc. Iesire in creasta principala la 100 m de varful Peleaga, in stanga iesirii din creasta.

Se poate continua pana pe varf sau se coboara dreapta spre Saua Bucura daca energia sau timpul nu te ajuta.

Marsul inapoi la masina l-am simtit din plin, ne-a terminat. La Gentiana, pana si scoaterea bocancilor a fost o sarcina grea.

Una peste alta a fost exact ce aveam nevoie: sa ne miscam continuu, sa intram putin in forma, sa “inmuiem” bocancii si sa desenam o alta linie care poate inspira. O linie usoara tehnic dar clasica pentru ceea ce inseamna muntele iarna. Peleaga altfel.