Am marcat-o PE1

 Dupa multi ani de relatie cu muntele, am citit cartea lui Lionel Terray, “Cuceritorii Inutilului”. Nu aveam asteptari deoarece cartile de munte citite nu au aprins in mine niciodata dorinta de a escalada mai mult, mai greu. Si nici filozofii care sa anime creierul meu amortit de  gandurile cotidiene. Dar contextul de miercuri 5.03.2026, din Retezat, m-a dus cu gandul la o cugetare a autorului.

“Victoria trebuie platita cu pretul unor eforturi si suferinte pe masura ei.”

“Victoria” in cazul nostru nu a fost un traseu D+, sau un traseu celebru care sa ne creasca stima de sine sau statutul de alpinisti incercati. Ci a fost faptul ca la finalul unei ierni sarace, am urcat, nu ne-am lasat descurajati de zapada nebatatorita, am muncit mult si am reusit, in final, sa intindem corzile, chiar daca pentru doar 120 m.

Am ales Valea Rea si Culmea Pietrele. Vremea a fost buna, cald la mijlocul zilei, dar zapada mare, fara urme in sus pe Vale.

Ne-a luat 5h si 30 minute de efort pana la baza unui picior, mai apropiat de Coltii Pelegii si care coboara din Pietrele spre Est. Am ales linia tinand cont de buletinul nivologic care ne-a facut sa fim precauti.

Linia are 2 lungimi intinse pana in Culmea Pietrele, la aproximativ 2200 m. Este o creasta usoara, cu foarte bune si diverse posibilitati de asigurare. Nu are portiuni foarte inclinate.

Lungimea 1, 60m : incepe cu un culoar de zapada, asigurari pe partea dreapta. Trece apoi 2 balcoane, mai inclinate, poate 65 fara probleme deosebite. Regruparea este solida. Atentie stanca e friabila pe alocuri.

Lungimea 2, 60m: incepe cu 2 trepte stancoase, succesive, a doua am trecut-o prin dreapta, dupa care inclinatia scade mult. Urmeaza 2 pasaje pe stanca, de inclinatie mica si se poate regrupa la un colt sau se poate continua pana la final in creasta, pe zapada 20 m.

Linia se poate asigura cu orice ai: anouri, nuci. Friend-urile de marime medie/mica sunt de ajutor pentru rapiditate, dar se poate fara. Traseul este relativ usor, si poate fi folosit ca trecere buna si sigura din Valea Rea in Valea Pietrele.

1h 30 min ne-a luat sa parcurgem cele 2 lungimi.

Coborarea am facut-o tot spre Est, in Valea Rea. Am urmat creasta spre stanga, fata de iesirea din traseu, pentru 100 m, maxim. E un culoar de zapada pe care l-am considerat sigur.

Alte 2h 45 pana la masina, de data aceasta am avut urme.

Pana si noua ni s-a parut inutil, sa faci 6 ore de condus si 8 ore de hiking pentru nici 2 ore de alpinism, dar din pacate asta e pretul victoriei, pentru cei care locuiesc atat de departe de munte.  

Linia am numit-o PE1. Poate vom desena candva si un PE2, PE3, pe flancul Nordic al crestei urcate, unde este mai greu si mai tehnic. Daca ne mai tin genunchii si spatele.

Sau motivatia.