E sambata, e vreme buna si totusi pe intreaga fata nordica a Varfului Retezat nu mai e nimeni. E un sentiment de zona exotica, indepartata, unde ajungi greu, dupa multe zile de trekking, porteri si magari, bagaje si aventuri de genul. Realitatea este insa alta. Esti la 3 ore de masina, cu semnal la telefon, cu un refugiu cu soba la 1,5 ore de perete (Condor).
Sunt cu Claudiu Draghia si placerea noastra este sa urcam din nou pe Retezat. Dorim o linie necunoscuta noua, ceva care sa trezeasca spirit de aventura in noi, ceva cu un oarecare grad de incertitudine si dificultate, ceva pe masura entuziasmului dar calibrat insa cu seceta de catarare alpina din acest sezon.
La Stevia decidem Creasta Vestica, cu ceva floricele: catararea braului stancos de la baza.
Claudiu urcase Creasta V vara, iar eu cele 2 lungimi de pe brau iarna trecuta. Atata istorie aveam.
Asteptarile mele erau ca sunt la Timisoara pe lumina, hai poate pe intuneric dar la cina. Mamaaaaa...ce m-am inselat !!!!
Intram la ora 9.
Pe primele 2 lungimi, nu era rau daca aveam cuie de gheata. Nu avem, asa ca asiguratul a fost precar si rar. Acolo tot timpul e o scurgere de apa din braul de zapada de deasupra. Luati 2-3 cuie de gheata. Nu sunt pasi dificili dar trebuie atentie si concentrare maxima, 75 grade, nu ai voie sa cazi. Regruparea sus in braul de zapada, am facut-o la pioleti.
Urmatoarele lungimi, 2 la numar, sunt o traversare in diagonala a braului de zapada si iesire pe Creasta V. Chiar la iesirea in Creasta Claudiu face o traversare expusa de 3 m. Ajung acolo ca si secund si sunt stresat. E ceva de genul: umarul din stanga blocat de stanca, deasupra de umarul blocat, lipsa prize de piolet ca e placa. Ai o brana usor ascendenta, de latimea umerilor mei, iar in dreapta este cadere verticala, fiind o placa mare de stanca care se vede de jos. Claudiu a pus o asigurare la inceput traverseu. Mare atentie aici, ca pisica pe acoperisul incins.
Claudiu crede ca nu avem sanse sa iesim pe lumina. Ne-am miscat incet. De aici urmeaza o cursa contracronometru. Urmam efectiv creasta.
Prima lungime pe creasta este o lungime de zapada...tot mai inclinata...tot mai inclinata...si fara asigurari. E de munca aici. Poate am pus 2-3 asigurari pe toata lungimea. Evident, in functie de conditii si de apetitul omului pentru sapat, sigur se gaseste ceva...cred...Regruparea e ok.
Pe Creasta am mers cap schimbat. Desi am avut semicorzi, munca la corzi a fost extenuanta. Oricum le asiguram tot ajungeam sa tragem de ele cu mult efort. Iar apoi mai era stresul sa nu se incurce in regrupare, desi ne-am straduit sa le aranjam frumos.
Penultima lungime i-a revenit lui Claudiu. Speram noi sa fie ultima ca eram deja foarte obositi. E o traversare usor descendenta pentru a prinde din nou Cresata. La capatul lungimii Claudiu dispare dincolo creasta si regrupeaza. Nu il vad dar ne intelegem pe nevazute si neauzite.
Ultima lungime este a mea. Aici se formasera de la vant niste floricele de gheata care acopereau placile de stanca de sub varf. Greu de decis, stanga sau dreapta. Aleg dreapta si deci stanca mai goala versus stanga, inclinatie mai mica si zapada, dar placi sub zapada. Cobor in partea dreapta a crestei si imediat prind un diedru care se inchide dar care din fericire are o asigurare buna (friend 2 BD) chiar inainte cu 1 m de iesirea sus, peste diedru, la teren usor.
Ca secunzi am cam alergat amandoi, ceea ce face sa fim storsi de energie la iesirea pe varf. E aproape seara. Peisajul in jur e extraordinar, senzatia dupa o zi asa lunga, cu lumina slaba de la asfintit, si cu toate crestele din jur, albe, e de un loc mai mare, mai indepartat, mai faimos. Dar e acelasi Retezat. Care desi poate e banal pentru unii, pentru noi este o aventura inca. Lucky bastards!
E ora 19 aprox. Strangem, coboram la frontale.
Ajungem in Timisoara .... nu chiar la cina .... cam cand se aduc sarmalele la nunta. Ora 1.30 in noapte.
Pentru cine vrea sa incerce:
- e lung si ia mult timp. Trebuie conditie fizica foarte buna.
- 2 semicorzi, un set de nuci, mici si medii in principal, cele mari nu.
- 6 friends, marime 0.5 - 2 BD max, 3 hexuri medii mari.
- nu am folosit cuie desi aveam 2 lame
- 2 cuie de gheata ar fi folositoare pe prima lungime
E o linie alpina fara portiuni tehnice, de stanca, deosebite. In schimb este o linie de angajament, in care trebuie sa ramai concentrat
pe toata durata catararii.
Enjoy! Noi cu siguranta ne-am facut praf :)!
No comments:
Post a Comment