A day with a rock star - Retezat

 Duminica 15 Ianuarie, ora 5 AM. Horia parcheaza la mine in fata casei si transferam bagajul in masina mea. Am vorbit de aseara ca mergem in Retezat, zona urma sa o decidem pe masina, iar linia, la fata locului. Interesant cum pana la acest moment am schimbat doar cateva propozitii, sambata seara, pe whatsapp, de genul "Horia, stiu ca e din scurt dar poti sa vii?"..."Da, ma bag. Ce sa iau?"

Eu cu Horia Colibasanu ne stim de multi ani, dar avea sa fie prima oara cand ne vom catara impreuna. Am sentimentul unei zile bune si sunt curios cum ne vom sincroniza.

La 8 plecam de la masina si in ritmul povestilor ce le avem de recuperat, dupa atata timp in care nu ne-am vazut, ajungem la 10.30 in zona peretelui. Ne prinde din urma cineva si este distractiv sa vezi cum lumea il recunoaste imediat pe Horia. Zambesc, in sinea mea, in timp ce il asociez pe Horia cu un "rock star" al miscarii alpine din Romania iar pe mine cu fericitul fan castigator al unei "Day with a rock star".

Alegerea liniei...nu dezbatem mult: vedem, propunem, acceptam si in cateva minute ne echipam la baza peretelui. Mai vine cineva de jos, curios sa vada in ce ne bagam. Il recunoaste pe Horia :)

Vremea este superba, senin, soare...dar noi suntem la umbra fetei nordice Retezat.

Prima lungime, aproximativ 45m, nu este dificila tehnic dar este grea fiind zapada mare care tapeteaza fetele cazute si acopera placile de stanca. Este o catarare cu putine asigurari, cu o inclinatie de aproximativ 65 grade pe zapada, ceea ce necesita atentie si incredere ca zapada va tine. Fiecare metru este muncit si fiecare priza de piolet sau asigurare necesita efort pentru curatare. Mainile ingheata dar locul de regrupare este comod si beton, la doi dinti de stanca, unul mai mic, altul ditamai caninul. 

Lungimea 1 vazuta de jos, powder peste stanca.

Horia pe L1

R1 este solida si numai buna pentru "cruxul" traseului care urmeaza pe aproximativ 10 m, chiar la intrarea in L2. Este o succesiune de pasi delicati, pe prize fine de coltari si piolet, o combinatie de stanca si iarba inghetata. Am folosit 3 asigurari pe acesti 10 m, pozitiile din care am asigurat fiind destul de instabile. 

 

Lungimea a doua este in jur de 50 m. Regrupam tot la un colt de stanca la capatul braului stancos al peretelui nordic, si usor dreapta.

De aici urmeaza portiunea mediana a fetei nordice. Prindem un culoar de inclinatie 50-55 grade, care pe alocuri are conditii de zapada inghetata dar pe majoritatea lungimii zapada pulver. O munca grea care avea sa ne cam stoarca de energie. 

Horia deschide drumul.

Tinta noastra este soarele de la capul culoarului. La un moment Horia traverseaza dreapta si incearca sa prinda creasta dar conditiile de zapada proaspata intre bolovanii din creasta sunt si mai grele asa ca revenim in culoar si ne schimbam la "trena" pana sus.

Horia ajunge sus, si pentru prima oara azi, ne vede soarele. Suntem pe o mica sa, subtire si expusa, un loc potrivit pentru alimentare: bem si mancam, ca tot omul care a terminat o munca grea. De fapt ne pregatim de alta, partea finala a liniei noastre si iesirea pe Retezat. 

Ne legam din nou in coarda, urmeaza o traversare spre stanga si apoi creasta pana sus. Inclinatia pantei este 65 de grade, pasii de mixt nu sunt dificili pe primii 30m. 

Horia este in soare jos in regrupare.

Spre capatul lungimii lucrurile se complica putin. Ajung intr-un pas si ma blochez. Este un diedru de stanca spalat, fara posibilitati evidente de asigurare. Pierd ceva timp acolo incercand sa-l trec direct, un friend nu vrea nicicum sa stea si in final ma decid sa cobor 2-3 m si sa-l ocolesc prin dreapta. Regruparea este solida dar nu este comoda. Terenul pe aceasta lungime nu a fost unul foarte stresant, dar o catarare placuta si in soare pe final.

Aceasta avea sa fie penultima regrupare. Mai sus este o catarare mixta foarte frumoasa, printre sau peste bolovanii de pe creasta. Coarda se desfasoara repede si facem o ultima regrupare inainte de a iesi pe varf. Este un balcon comod, unde stai pe picioare, coarda o poti desfasura comod langa tine. 

Horia pleaca si dispare la propriu, spre dreapta, dupa un umar stancos. Trece un pasaj mai delicat si apoi coarda incepe sa se desfasoare cu rapiditate. Este semn bun. Dupa cateva minute imi striga: "Vad tabla. Regrupez pe varf".

Zis si facut, aveam sa-l gasesc asigurandu-ma dupa teava indicatorului de varf si cum altfel, daca nu stand de vorba, relaxat si amabil, cu alti 2 baieti. Oare l-au recunoscut si acestia? :)

A urmat coborarea, un Red Bull impartit frateste si drumul pana la Timisoara, care a trecut usor si placut. A fost o zi care am simtit ca ne-a mers la suflet amandurora si la finalul careia ne-am exprimat reciproc dorinta de a repeta figura cu proxima ocazie. Multumesc mult Horia. 

Mai jos cateva detalii despre linie:

L1 / 45m, 65 grade, M3

L2 / 50 m, 80 grade, M6

L3-L4 / 150 m / culoar zapada / 50-55 grade

L5 / 50 m / M4

L6 / 40m / M3

L7 / 40m / M3

1 Semicoarda / 60m

Friends 0,5 - 2

Nuci marimile 5-11

Hexuri medii 2 buc.

Nu stim daca linia a mai fost parcursa sau nu dar speram, fara indoiala, ca relaterea noastra sa fie un imbold de a o parcurge, pentru alti colegi pasionati.

Aux Amis Reveurs: Ruta noua, Perete Nord Retezat

Desi la final de an am avut cateva zile de vacanta iar conditiile pareau excelente pentru catarare contextul nu a fost deloc in favoarea mea. Atatea zile de "couch climbing" m-au ambitionat astfel ca ma decid pentru sambata,7 Ianuarie: voi urca in Retezat pentru prima mea linie catarata solitar.

Sunt nerabdator, in acelasi timp ingrijorat. Sistemul de asigurare l-am gandit si exersat acasa. Linia aproximativa o aveam in minte iar ca sa fie totul cum trebuie am decis ca va fi o linie noua, la vedere. Atatea semne de intrebare aveau sa isi gasesca un raspuns peste doar cateva ore. Voi avea curajul totusi sa intru pe linie odata ajuns la baza ei?  Va functiona sistemul? Va fi dificil tehnic? Voi reusi sa ies sus pe Retezat? Voi cadea in coarda? Se vor incurca corzile??...

Iata povestea unei aventuri cum nu am mai trait vreodata.

E 2.30 AM, 7 Ianuarie, ceasul nu trebuie sa sune. Emotiile m-au tinut mai mult treaz. Rucsacul este pregatit, un mic dejun bogat si la 4 sunt in masina cu destinatia Rausor. Prognoza spune cer senin, -2 grade. La 7 plec de la masina, la frontala si nu gasesc zapada decat sus spre 1600 m.

La 9.30 sunt in zona lacului Stevia si urc pe culoarul de la baza peretelui spre culmea Lolaia. Ceata se ridica si odata cu ea mi se dezvaluie linia: un "goulotte" ingust de 1-2 metrii care se pierde in peretele nordic si care dupa 100 m aproximativ urma sa prinda creasta care urca direct pana pe varful Retezat.                                                                                           

Linia in partea de jos, vedere frontala: culoarul din mijloc. Nu pare nici foarte greu dar nici usor si cumva ma simt mai in siguranta in culoar decat pe fata deschisa dinspre dreapta.

Traversez culoarul mare de zapada si ma apropii de baza. Conditiile de zapada nu sunt grozave, odata ce ma apropii de perete: "sugar snow" dar hei...daca nici mie nu imi place zaharul? Din acest moment parca toate sistemele s-au activat cu un singur scop: sistemul de asigurare si catarat. Imi construiesc regruparea. Nu e cea mai grozava, dar decid ca sunt multumit si incep sa urc pe culoar. Sistemul functioneaza. Sunt concentrat, panta creste la 70 grade dupa doar cativa metrii. Catararea este delicata, si reusesc sa plasez primele 2 asigurari cativa metrii una de alta. Mai sus insa lucrurile se complica. Urmeaza primul pas aproape vertical dintr-un sir de astfel de pasi. Ridicari pe prize fine de piolet, de pe peretele din stanga sau in zapada din culoar. Uneori incerc sa plasez o asigurare si ma vad nevoit sa renunt si sa ma angajez in catarare pentru a urca intr-o zona de siguranta, unde stau bine si pot cauta alta posibilitate de a asigura. Coarda se desfasoara din rucsac, nu mai vad regruparea de jos si la un moment dat incep sa gandesc la locul pentru regruparea 1. Il vad si decid ca este potrivit pentru a amenaja o regrupare in care sa am incredere: 2 nuci mici si un anou.

Imi trag sufletul si pentru 1 minut imi pun ordine in ganduri pentru urmatorii pasi: asigur rucsacul, scot aparatul fac 2 poze, beau niste cola si pregatesc rapelul. Constat ca mai aveam aproximativ 15 m de coarda. Trag concluzia ca prima lungime a fost de 45 m. Incep sa cobor si sa recuperez asigurarile.

Pana jos la baza analizez din nou, la rece, fiecare plasament si sunt multumit. Intre timp vantul elibereaza cerul de ceata dar incepe o alta distractie. Culoarul aduna "spindrift" care incepe sa coboare in fuioare mai mici sau mai mari. Imi spun in minte ca am conditiile cele mai bune, pentru you tube. Doar ca sunt atat de concentrat pe ideea de siguranta si catarat incat ideea de poze "ca o sa arate fain" imi pare absurda. Revenirea in regrupare a fost rapida, asigurat top-rope in gri-gri am impresia ca sunt un lucrator contra timp. Suflu greu si pentru cateva clipe ma relaxez putin. Mananc un gel si mai beau cateva guri de cola. O nuca parca mi se scurge printre degete si o ia la vale pe zapada inghetata, sare peste pragul de sub mine si apoi o vad jos in culoarul mare cum coboara cu viteza spre lac. Nu imi vine sa cred ca am scapat-o.  Toate simturile mi se activeaza din nou. Pana la final aveam sa nu ma mai relaxez nicio clipa. E ora 12 aproximativ.

Coarda in rucsac, schimb gri-gri, asigurarile aranjate pe ham: sistem verificat, toti si toate sunt gata de lungimea a doua. Mai jos o poza din regrupare cu lungimea 2.

Prima asigurare o pun la 5-6 metrii. Nimic din ce-i mare pe hamul meu nu isi gaseste loc: friends si hexuri. Nucile in schimb, de dimensiunile medii si mici ma salveaza. Pasii nu sunt foarte dificili, dar expunerea este foarte mare. la un moment dat am peste 10 m la asigurarea de sub mine. Sunt in dilema: sa bat o lama din pozitia in care sunt sau mai urc 1-2 pasi unde cred ca voi asigura usor la un friend. Aleg a doua varianta si cu prize de piolet bune ma ridic. Coarda se desfasoara repede si decid ca voi merge pana la capat pentru a economisi timp. Culoarul inepe sa se deschida, si inclinatia sa scada. Regruparea de sub mine e la 60 m si traversez spre stanga pentru a regrupa la un tanc de stanca cu un anou. A doua lungime are deci 60 m.

Vedere din regruparea 2 in jos.

Repet manevrele de coarda si plec in rapel pentru a "curata" echipamentul de pe lungimea a doua. Ajuns jos in regrupare nu stau, sunt stresat de timp si ma grabesc sa catar din nou lungimea. Sunt obosit. Apar crampe la brate, dar stiu cum e cu crampele: mergi mai departe. Sunt inapoi in regrupare, la aproximativ 4 ore de la start si 100 m lungime catarati, de 2 ori. Sunt multumit dar departe de a fi relaxat. Nu mai scap nicio nuca. Nu mananc. Decid ca terenul din fata este mai usor, strang coarda, o bag in rucsac si pornesc. In spatele meu, in vale se aud oameni care urca spre varf pe clasic. Ma rusineaza gandul ca ar putea sa ma vada si sa par stupid, lipsit de sens dar ma scutur repede de aceste ganduri caci stiu ca pana sus ma asteapta multa munca si ca nimeni nu m-a obligat sa fiu aici. 

Terenul la iesirea din culoar. Continuarea spre creasta. este in stanga.

Aveau sa urmeze 2 ore grele de lupta cu creasta si zapada proasta. Am decis sa nu cobor in culoarele din stanga sau dreapta de creasta si m-am angajat in catararea efectiv a crestei de stanca. Oboseala isi spune tot mai accentuat cuvantul. Imi e dificil sa decid pe unde este mai facil si in curand ma gasesc intr-o succesiune de 3 pasi de catarare dry-tooling destul de expusi. E o catarare mixta in adevaratul sens al cuvantului, pioletii "suna" bine in fisuri si soarele a iesit. Un decor superb aveam sa gandesc mai sus dar tensiunea a fost pe masura. Caut instinctiv o linie mai usoara dar perspectiva de a cobori, acum, in culoar nu mai prea e valabila. Am prins inaltime pe creasta si urmeaza inca un pas dificil.

Am o dilema, daca sa scot coarda sau sa ma angajez in pas, spunandu-mi ca este ultimul de dificultate. Aleg din nou varianta a doua si trec mai departe.

Mai sus creasta se apleaca si cobor usor stanga.

Am inceput sa-mi numar pasii. Capul in piept 50 de pasi. Anduranta de alergator pe munte isi face treaba, dar rezervorul este aproape gol.

Sunt aproape sus si un ultim pas tehnic imi blocheaza calea. Efectiv sunt stors de puteri si nu sunt dispus sa traversez lateral in teren mai usor, dar mai lung. Vreau sa se termine odata. Ma uit in spate si stiu ca nu am voie sa gresesc. Am o priza de piolet buna la stanga, dar destul de jos. Trebuie sa urc o burta, pentru care priza de picior este sus la nivelul soldului. Am nevoie de dreapta dar acolo, deasupra de burta este o zapada incalzita de soare. Ma ridic, si cu genchiul drept reusesc sa vin la marginea burtii. Priza buna de stanga ramane in spate, cu tot cu piolet, iar priza la pioletul de dreapta refuza sa tina cu mine. 1-2-3-4 incercari si decid ca nu exista mai bine. Aduc mana stanga si o infig in zapada de deasupra ca si coada de la piolet. Si ma ridic. Si e gata. Vad tabla. Am ajuns pe varful Retezat. 

Pe varf 2 corturi si oameni frumosi: multumesc de poze si de ceai Nicu Badan.

Este ora 16, dupa 6 ore de la start. Mananc un baton si beau apa. Strang echipamentul in timp ce vorbesc cu lumea. Mecanic, aranjez totul in rucsac si folosesc cu chibzuinta ultimele resurse de energie. Nu sunt nici exuberant, nici trist. Sunt nicicum. Am impresia ca sunt un miner din Vale care a terminat o tura grea. Plec. Ma striga din spate sa ma opresc si sa ma intorc. Mergeam mecanic spre Saua Stanisoara. Zambesc la gandul: "ciocolata pitic, te face voinic". Si sper ca energia va mai revenii dupa ce batonul ajunge in sange. La ora 18.30 sunt la masina si la 21.30 in Timisoara. 

A fost prima mea experienta de catarare solitar. Nu ajungeam aici daca de-a lungul anilor nu aveam cativa oameni de nadejde care s-au legat cu mine in coarda iarna. Le multumesc lor, pentru ca azi, pentru mine, a fost suma tuturor experientelor pe care ei mi le-au oferit: Adi Valean, Adi Margea, Darius Nica, Calin Adam si Claudiu Draghia.

Cateva detalii tehnice, sper nealterate de entuziasm:

Aux Amis Reveurs

450 m / M5 / -5 / 60 grade (80 max in prima lungime)

Linia a fost urcata liber, la vedere. Lungimile 1 si 2 au fost catarate de cate 2 ori, asigurat.

Am folosit: 

1 coarda 60 m, friends (pana la 2) si nuci BD pana la 9.