Friday, December 30, 2022

Creasta Stevia-Lolaia, Retezat

Impreuna cu Claudiu Draghia urcam din nou in Retezat pe la Rausor. Ne dorim inca o zi de iarna desi conditiile meteo jos sunt mai degraba de primavara. Este sambata 24 Aprilie, si ne propunem creasta Stevia - Lolaia, o linie alpina clara, nu foarte dificila, si care nu pune probleme de orientare. De la Rausor facem aproximativ 2.30 pana la baza rutei.

In conditiile potrivite linia se poate parcurge in doar 1 zi, cu plecare din Timisoara si revenire la Timisoara in aceeasi zi.

Vremea este excelenta si pozele sunt pe masura. Soarele arde bine si pe finalul zilei dam mai toate straturile de haine jos.

Despre linie, nu foarte multe de spus:

5 lungimi cu pasul cel mai dificil in prima lungime, M3.
Aproximativ 200 m dif de nivel. Posibilitati multiple de asigurare (linia nu este echipata cu asigurari fixe). Catararea este placuta si usoara, fara sa fie sustinuta. 
Retragerea prin saua Lolaia

Linia ca si orientare (de la bolovanul incercuit direct pe creasta de deasupra)














Claudiu a fost cap de coarda toata ziua, si fotograf ca de obicei.





















Claudiu la final cu parte din peretele nordic Retezat in spate














La revedere pana in sezonul 2022. Avea sa fie ultima iesire.


Pietrele Retezat - linia 2

 Duminica, 21 Februarie 2021, la o saptamana dupa ce am inghetat pe linia 1, linia albastra din poza, am revenit pe aceeasi fata vestica a culmii Pietrele. De data aceasta sunt cu Calin Adam si la o temperatura mai degraba de primavara. 

Am parcurs linia rosie din poza sau linia 2 ca referinta. Aceasta linie este o idee mai dificila decat linia 1, a avut 2 pasi de catarare mai grei pe care insa poti sa-i ocolesti prin traversari catre dreapta si prin coborarea in culoarul de zapada din dreapta.

Prima parte, culoarul de zapada este comun celor 2 linii.

Retragerea este identica cu cea pentru linia 1.

300m dif de nivel / pas max M4 (grad -5). Portiunile mai dificile din traseu alterneaza cu portiuni usoare, putin inclinate, cu posibilitati bune de asigurare, astfel incat catararea nu este niciodata prea sustinuta.

Ramane de incercat o linie pe mijlocul peretelui dintre cele 2 linii. Incearca cineva? Daca da, dati de stire ca sa imbogatim baza de date.









Calin pe prima portiune










Calin in prima regrupare, la inceputul zonei de stanca









Zona superioara






















Calin la iesirea in creasta


Wednesday, December 28, 2022

Cold Mountain - Pietrele Retezat - linia 1

 Sambata 13 Februarie 2021. Prognoza arata real feel -23 dar impreuna cu Claudiu Draghia decidem sa urcam in zona Culmea Pietrele, unde la o tura anterioara vazusem eu niste linii care aratau bine din vale. Este prima noastra tura impreuna, suntem curiosi amandoi despre cum ne vom potrivii.

Termometrul la Gentiana arata -18, ne miscam repede pana la Bord, si asteptam sa iesim in soare mai sus. Vizibilitatea este foarte buna astfel incat la Bordu Tomii decidem sa incercam linia albastra (ii vom spune linia 1, pentru referinta). Nu mai parcursesem linia, dar de jos parea usoara astfel incat sa ne permita sa ne miscam repede si sa nu inghetam.

Cateva date tehnice: 320m dif. de nivel, inclinatie medie 55 cu scurte pasaje mai inclinate, 60.
Gradul maxim M3. Timp de parcurgere aproximativ : 2h 30 minute.
Retragerea am facut-o pe Creasta Pietrele si tinand cont de conditiile ok de zapada am putut cobora spre dreapta direct in Valea Pietrele, inainte de sa.
Am folosit 2 corzi gemene de 30 de m, si am mers mult concomitent, cu asigurari mobile intermediare.

Frigul a fost crunt, la un moment dat o jumatate de nas avea o pojghita de gheata, ai fi zis ca am nas de sticla. Cateva degete au amortit putin si aveau sa-si revina peste cateva saptamani.


Mai jos cateva poze facute cu eroism si sacrificiu de Claudiu. Jos palaria!

Linia albastra














Prima parte, culoarul pana la tancul de stanga



















Claudiu la intrarea pe zona stancoasa




















Claudiu in congelator














In partea superioara a liniei












Strangem taraba sus in creasta











Pe creasta in retragere












Inghetati dar multumiti inapoi la Bordu Tomi


Tuesday, December 27, 2022

Dupa 12 ani. Perete Nord Retezat.

 Intotdeauna am simtit ca intre mine si cei cu care m-am catarat iarna s-a produs o altfel de legatura, o legatura de suflet, puternica, care are sa ramana nealterata odata cu trecerea anilor. In martie 2022, la 12 ani de la ultima noastra catarare impreuna, planurile se aliniaza si impreuna cu Adi Margea am ajuns in zona varfului Retezat, peretele nordic. Am stabilit ca vom decide la fata locului ce linie aveam sa urmam pana pe varf. 

Dupa o prima incercare pe un diedru dificil, decidem sa renuntam din lipsa unor posibilitati clare de asigurare si sa ne mutam pe linia albastra din poza de mai jos. Un sentiment de familiar se instaleaza cand vad de cat de putine cuvinte avem nevoie ca sa ne punem de acord. 

A urmat o linie interesanta cu dificultati tehnice doar pe primele 2 lungimi, insa un traseu lung si solicitant fizic care ne-a consumat bine energia pana la final:

400 m diferenta nivel, 8 lungimi, grad M4 (pe prima parte pana la campul de zapada)

Interesant este ca pe prima lungime am intalnit portiuni scurte de gheata. Este si singura parte dificila tehnic, aprox. M4 grad de mixt. Dupa traversarea campului de zapada, ruta prinde o rampa clar conturata spre stanga care iasa intr-o mica sa, de unde se coteste dreapta si se urca in aproximativ 4 lungimi intinse pana pe varf (fara dificultati tehnice notabile).

Linia









Adi pe prima lungime









Adi la finalul dificultatilor tehnice











Adi traverseaza campul de zapada









Adi pe rampa dinspre stanga











Radu pe rampa











Radu in sa, la final rampa







Radu pe lungimile superioare

















Adi in lungimile superioare









Adi la iesirea pe varf









Consumati dar fericiti











Perete Nord Retezat la apus


Sunday, December 25, 2022

Tancul Marginal - Bucura 2 ... doar o parte, cred

Minivacanta de 1 Decembrie a fost ocazia buna pentru prima iesire din aceasta iarna. Impreuna cu Claudiu Draghia am ajuns in zona Bucura 2, la intrarea in Tancul Marginal. Niciunul din noi nu cunostea linia, ceea ce ne-a facut si mai curiosi. Singurele informatii gasite: grad 2B vara si intrarea aproximativa.

Am urcat 4 lungimi de aprox 40-50 m, linia albastra. Prima lungime are un sigur pasaj mai delicat, M4, un horn ingust de aproximativ 5 m (ar fi bine sa nu aveti rucsac in spate). Am iesit din horn spre dreapta pentru a prinde un culoar la capatul caruia am regrupat, anou la un tanc. A doua lungime are pasajul cel mai dificil al traseului, la 3-4 m din regrupare.Este un pasaj vertical, usor surplombat M5, cu cateva miscari pe prize mici la picioare dar prize bune de piolet. Ultimele 2 lungimi sunt lungimi usoare de creasta care ne-au scos sus. Retragerea am facut-o pe linia galbena. (poza este de la o tura din anii trecuti, cu linia gri fiind culoarul la stanga de 25 Octombrie)


Retragerea din traseu se poate face usor la orice moment, coborand in oricare din culoarele stanga dreapta, care marginesc tancul.

Cu o usoara traversare spre dreapra, la capat L3, linia poate fi continuata cu al doilea tanc care iasa sus, mai aproape de zona varfului B2. Probabil inca 2 lungimi cu dificultati tehnice moderate. Ramane tema.

Una peste alta, este o linie buna pentru inceput sezon si pentru a exersa si imbunati folosirea asigurarilor mobile. Nu am gasit asigurari fixe.

La baza

Regruparea 1

Pasajul tehnic din lungimea 2, am asigurat cu un friend in fisura oblica stanga (usor de pe picioare)



Claudiu ajunge in regruparea 2, poza este spectaculoasa dar pasajul nu este dificil.





Poza din regruparea 3, dupa lungimea 3 de creasta, jos Radu in regruparea 2












Obiectivul meu

 Obiectivul meu

Sunt 28 de ani de cand merg la munte, de cand am urcat pentru prima oara Vf. Peleaga in Retezat. Vara sau iarna, drumetie, alpinism sau alergare montana, in tot acest timp m-am ajutat de informatii pe care alti oameni binevoitori, pasionati de aceste activitati in mediu alpin, le-au facut cunoscute: prin carti, mediu on line, bloguri sau viu grai. Multumesc mult acestora.

Informatia existenta, insa, poate si trebuie a fi imbogatita. Am decis ca este momentul sa-mi aduc si eu aportul si sper sa ajut la randul meu pe aceia care, din lipsa de informatie, decid sa ramana acasa sau sa se indeparteze de activitati dragi mie, precum "alpine climbing".

Voi posta aici, in special, informatii legate de rutele alpine de iarna pe care eu, impreuna cu partenerii mei, le vom parcurge. 

Legat de grade si dificultatea traseelor, nu ma judecati prea aspru. Obiectivul meu este sa ofer o imagine corecta, obiectiva, cat mai aproape de realitate. Un grad de dificultate gresit, prea mare, va va face, poate, sa nu abordati linia. Un grad prea usor, v-ar putea duce intr-o situatie de risc. Va asigur ca voi trata cu atentie si responsabilitate maxima acest aspect. 

As vrea sa fim mai multi acolo sus, mai indrazneti si mai pasionati. Sa alegem liniile potrivite limitelor noastre tehnice, fizice si mentale. Iar pentru ca aceasta alegere sa fie corecta, avem nevoie de mai multe optiuni. 

Canalele de comunicare (blog, Facebook/Radu Crainic si mail) vor fi mereu deschise pentru cei care:

  • au nevoie de mai multe infomatii legate de o ruta
  • au de adaugat sau de facut corectii referitor la rutele prezentate
  • cred ca-i pot ajuta cu sfaturi legate de activitatile promovate aici
Spor in toate si multa energie pozitiva!


 

Pietrele Est - de ce nu?

  Iarna trecuta, pe Valea Rea, mi-a atras atentia o zona stancoasa de pe Pietrele Est, care se termina sus pe varful Pietrele. Trecusem de a...