Pietrele Est - de ce nu?

 Iarna trecuta, pe Valea Rea, mi-a atras atentia o zona stancoasa de pe Pietrele Est, care se termina sus pe varful Pietrele. Trecusem de atatea ori pe acolo, dar iarna, cred, niciodata. Perspectiva din Vale, de pe cararea de urcare, spre dreapta, este spectaculoasa. Cand ajungi insa in apropierea peretelui, iti dai seama ca inclinatia lui este mai mica decat pare. Sunt insa cateva linii despre care cred ca pot bucura mult pasionatii de catarare alpina. 

Duminica, 2 Februarie, am urcat, impreuna cu Horia, cu scopul de a explora zona. Am ajuns tarziu la baza, am facut poze si planuri si am decis sa urcam un valcel din stanga zonei accidentate. Zapada este in continuare putina pe perete si creste, destul de multa insa in valcel, acolo unde a dus-o vantul. 

Ajunsi sus in creasta am decis sa coboram pe la Gentiana, sa socializam putin la un ceai, cu cabanierul.

Concluzia noastra: dorim sa ne intoarcem si sa incercam ceva mai greu. Sunt linii, cred, pe toate palierele de dificultate, de la usor (valcel) la greu si, probabil, foarte greu. Lungime perete cam 2 lungimi, dupa care, 1-2 lungimi de creasta.

Apropierea se poate face din Carnic sau de la Gentiana (pe traseul curba de nivel care face jonctiunea cu Valea Rea din Valea Pietrele). Se poate si prin Saua Pietrele sa se coboare in Valea Rea, depinde si de zapada.

In Nomenclatorul traseelor de catarare din Romania apar cateva trasee urcate in zona (vezi pagina climbromania.ro insa informatiile sunt putine). 

Revenim, cu "prietenii" si "nucile".

Old dogs and real dogs on the West Shoulder

 

Ne intoarcem, sub varful Retezat, eu si Horia. De data asta suntem inarmati cu mai multe sandvich-uri. E duminica 08.01.

Am vorbit sa urcam Umarul Vestic si ne tinem de plan. E o zi ciudata ca si meteo: temperaturi aproape de 0 la 2500m, cu vant anuntat mai ales in partea a doua a zilei. Zapada putina si umeda. Se lipeste in blocuri mari pe coltari la urcarea de la lacul Stevia catre baza traseului.

Ne insotesc 2 caini inca de la Rausor. Nu credeam ca vor urca peretele cu noi si ca aveam sa ne intoarcem impreuna la masina, dupa mai bine de 12 ore. Ei au ales valcelele de zapada, noi Umarul mai stancos si mai accidentat. De fiecare data cand credeam ca au renuntat, au reaparut. Ca intre camarazi adevarati am impartit sandvich si cu ei. Ceai nu au vrut.

In 2023, cred, mai intrasem pe Umar iarna, cu Claudiu, dar atunci am avut zapada mai multa, am fentat, prin stanga, prima lungime tehnica de la baza iar in ultima treime am intrat pe valcelul din dreapta.

De data aceasta am tinut Umarul. Ne-a placut mult lungimea tehnica de jos, pe un mixt interesant si mai expus. Nici partea de sus nu ne-a dezamagit si am tras amandoi concluzia ca e un traseu de alpinism de iarna veritabil.

Ne-am miscat repede, cel putin asa am avut impresia. Totusi ne-a luat mult timp si in partea superioara ne era evident ca vom iesi pe intuneric. In penultima lungime frontul a inceput sa se schimbe. Ninsoare usoara, vant in rafale tot mai dese si mai puternice, vizibilitate scazuta.

Nu ne panicam. Vorbim scurt, acceleram. Horia aprinde frontala. E ciudat cum pe semi intuneric te fura inclinatia pantei. Sus pe varf bate vantul foarte tare, e viscol. 2-3 poze si pe coborare reusim sa ne ducem gresit catre Bucura inloc sa facem stanga spre Lolaia. Urcam inapoi, gasim directia noastra si coboram osteniti la masina. La coborarea de pe varf, pe intuneric, ne prinde din spate primul caine. Al doilea, despre care ne faceam griji ca a ramas in perete, ne prinde din urma, in apropiere de Rausor. Toata echipa ajunge inapoi la baza, in siguranta. Obiectiv indeplinit!

Hau-hau! Hau-hau!

Despre Umarul Vestic:

·       - are o serie de variante pe unde poate fi abordat iarna. Conditiile de vreme si motivatia echipei determina linia.

·       - E destul de lung, de angajament, cu sectiuni de mixt frumoase.

·      - Poate fi parcurs cu o singura coarda, noi asa l-am urcat.

·       - Am folosit BD cams, nuci, hexuri chiar si o lama la un moment dat, pe care am recuperat-o.

Umarul Estic al varfului Retezat

E duminica, 22 Decembrie 2024 si prognoza se adevereste. E soare, nu prea frig, putin vant. Impreuna cu Horia Colibasanu urcam agale, in ritmul povestilor. Ajungem din urma doua persoane, cu care ne insotim pana la Stevia. Horia, evident, este recunoscut.  

Mai sus ne muncim cu o zapada prafoasa, neconsolidata, care ascunde adevarate capcane printre bolovani. Tibia rezista, dar la party-ul de Craciun nu pot purta fusta.

Suntem in fata peretelui nordic al Varfului Retezat. Am descoperit aceasta zona, iarna, de-abia acum 3 ani, cred. Dar de fiecare data ma entuziasmez cand vad cate posibilitati, de a urca, sunt in acest perete.

Zapada de pe stanca nu ne inspira pentru a incerca ceva mai dificil. Urcam in stanga pe culoar, la baza braului de stanca si decidem sa urmam ceea ce s-ar putea numi Umarul Estic al varfului Retezat. Este creasta cea mai dinspre Est pe acest perete.

Ne legam cu 1 singura semi-coarda. Prima lungime este o lungime mai abrupta, care face jonctiunea cu umarul propriu-zis. Este o lungime de zapada cu cateva portiuni de stanca intercalate. Coarda se intinde si Horia pleaca si el. Regrupam undeva la 70 m. Decidem ca de aici vom merge concomitent pana sus. Tehnic, nu e dificil, dar gafaim bine prin zapada neconsolidata si peste pasajele de stanca acoperite mai mult sau mai putin. E un antrenament bun si pentru demontabile. Consum mai tot ce am, pe ham, pana sus.

Umarul se termina exact pe varf. Daca nu esti atent, dai cu capul in stalp. Dupa o zi in umbra nordului iesim sus la soare. Desi obositi avem un zambet larg pe fete.

Impartim un sandwich bun de tot. Horia face si sandwich-uri bune.

Urmam Lolaia o bucata si apoi Horia decide sa coboram in culoar, la stanga. E mai rapid asa iar pericolul de avalansa e minim acum. La ora 22 suntem inapoi in Timisoara.  Am auzit ca un somn bun, dupa tura, se face cu un gin Vodka...Omu Vodka. Dar nu stiu, ca nu am incercat...inca.

 

Ca si concluzie, aceasta linie, sa-i spunem Umarul Estic, este o linie usoara, as zice cea mai potrivita pentru un inceput de sezon, sau pentru a trece de la clasic spre alpinism. Sau daca ai vrea sa mergi cu cineva, mai incepator in ale iernii la 2 pioleti. Evident conditia fizica buna si tehnicile specifice de coarda, regrupare, asigurare, siguranta sunt obligatorii. 

Erata 24.12.2024: 

- sandwich-ul bun de tot...nu a fost facut de Horia, ci pentru Horia. E clar, are echipa profi, cum altfel? Sarut-mana, a fost fix ce trebuia cand trebuia.

- gin Vodka nu exista, era Vodka Tonic...Nu ma prea pricep, eu sunt cu tuica.

Plecarea vazuta din culoarul mare

Linia Umarului Estic, poza este de la alta data.

Lectii

Cracul Stang al Papusii - 14 Decembrie 24, incercare...

Zapada si frigul s-au lasat peste muntii inalti asa ca nu am mai avut rabdare si am urcat impreuna cu Claudiu Draghia, pentru prima zi a sezonului. Am ales ca obiectiv Cracul Stang al Papusii, o linie urcata si documentata de baietii din Cluj (Daniel Cocos si Marius Florea) in 2022 sau 3. 

Am ales aceasta linie pentru ca ne dorim sa urcam si linii deschise de alti baieti. Este o linie interesanta, un obiectiv bun pentru noi. Ne-am adunat informatiile, ne-am facut temele, am luat toate jucariile si "up we went".

Doar ca planul de acasa.....

Urcam vineri pe intuneric si dormim in pod la Gentiana. E atat de cald in pod incat dorm in boxeri fara sa ma acopar cu nimic. De-abia astept sa ies afara la frig, la aer.

Facem 4 ore aproximativ pana la baza liniei, echipati. Traversam pe cruce rosie de la Gentiana in Valea Rea. Suntem ostentiti dar bucurosi ca ne apucam de treaba.

Claudiu parcurge prima lungime: primii 7-8 m sunt o succesiune de pasi de mixt. Foarte faina catarare. C. nu ezita, pune un friend, un anou si dispare deasupra. Trece apoi pe o fata de zapada, care urca oblic stanga pana la prima regrupare. Pune 2-3 asigurari pe peretele de stanca, din dreapta. Sub zapada nu prea mare, nici prea tare, scartaie stanca pe alocuri...hmmm. Regrupare buna la colt.

Plec pe a doua lungime. In sus, usor stanga. Zapada cam putina, prafoasa, stanca scartaie sub coltari, coltarii se tocesc. Inaintez. Bat o lama, pare singura optiune. Ceva mai sus pun un anou foarte bun.

E fata cazuta de stanca acoperita. Mai sus: fata cazuta de stanca, curata, cu fisuri ce par inchise, acoperite de zapada prafoasa. Incerc, caut, curat, imi fac curaj. Nu imi iasa. Merg putin dreapta: nu arata incurajator. Ma uit stanga, imi pare ca voi cobori in culoar si ca ma abat de la linie. 

Claudiu ingheata mai jos. Pune presiune.

Ar trebui 2-3 pasi spre "ceva subtire" dar nici sa ma ridic nu pot. Ma blochez, cobor. 

2 rapeluri de 30 si 50m ne aduc la baza.

Corzile nu vor sa coboare. E clar, nu e ziua noastra. Claudiu urca pe culoarul din dreapta, se catara pana la punctul de rapel si rezolva.

Catraniti coboram la masina. Ne intalnim cu prieteni dragi pe coborare si ne trece "morocaneala". Pe drum spre Timisoara tragem concluziile. E o parte importanta a procesului de invatare, care ne mentine constienti, realisti si pregatiti pentru viitor.

- sunt zile si zile, nu esti in aceeasi stare si forma de fiecare data.

- in catararea alpina conditiile meteo pot schimba foarte mult terenul si deci dificultatea;

- poti pierde linia destul de usor, fii pregatit si pentru astfel de situatii: cu echipament dar si mental;

- nu subestima obiectivul si tine cont ca primele zile ale sezonului sunt de acomodare la frig, zapada, mers, coltari etc.

- foloseste cordelina sau un anou pentru rapel. Dupa un colt de stanca uneori merge, alteori nu. E adevarat ca lasi culoare in urma ta, dar poti sa recuperezi altadata;

- incearca sa iti faci regruparea astfel incat sa poti sa te misti, dansezi, ca sa te incalzesti, cat de cat;

- cifrele legate de dificultate sunt orientative, nu te ghida strict dupa ele. Nu esti sigur ca esti sau nu unde trebuie, asa ca ascultati instinctele, lasa ego-ul acasa.

Vine vacanta! Sa vedem ce zile ne aduce si cate de urcat la munte! Sa ne vedem pe sus sanatosi!

Tancul Marginal - Bucura 2 / 30 Martie 2024

 Iarna asta a fost saraca pentru mine, in zile pe munte. Motivatia a fost in alte directii si drept urmare nu am insistat. In 30 Martie, impreuna cu Claudiu am urcat doar a treia oara, pe tot sezonul, pentru a incerca Armata in Bucura 2. Prognoza parea de primavara in toata regula si asa a si fost. In peretele Sud-Est unde doream sa intram era un fel de Plitvice. Zapada topita din branele superioare curgea pe tot peretele. Sunetul apei curgand m-a dus cu gandul la "Fiind baiet paduri cutreieram" a lui Eminescu. 

Fiind băiet păduri cutreieram
Si mă culcam ades lângă isvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetisor:

Deh, am mai si citit cate ceva dar, e drept, in viata mea, mai mult am antrenat muschii decat creierul.

Ne-am adaptat repede situatiei si am schimbat planul. Putin mai sus ni s-a aratat interesant Tancul Marginal. Neinspirat nume as zice, parca ar fi "amaratul" familiei, marginalizat de toata lumea. Dar nu este deloc asa. E chiar supercool Tancul. Si daca il incepi de jos de tot (vezi pe blog postarea Tancul Marginal din 2023) renteaza banii de benzina pana la Carnic.

Claudiu a condus ostilitatile, pe cele 2 lungimi intinse care ne-au scos sus, in creasta, aproape de varf.

Lungimile sunt apropiate ca dificultate, fiecare a avut cativa pasi pe stanca care ne-au placut foarte mult. Recomandam tuturor celor care vor sa parcurga o linie care poate fi asigurata bine, care nu este foarte dificila dar nici banala astfel incat sa ai sentimentul ca nu te-ai intrebuintat deloc.

Am folosit exclusiv mobile, nu aveam cunostinta de asigurari fixe si nici nu am gasit. Camalot 0.5-2 si 2-3 hexuri, cateva nuci si evident anouri.

Sa ne revedem sanatosi in sezonul 2024-2025! Am ramas cu chef, deci poate voi fi mai productiv la anul.

 

Praf pe Varful Retezat - 9 Martie

 E sambata, e vreme buna si totusi pe intreaga fata nordica a Varfului Retezat nu mai e nimeni. E un sentiment de zona exotica, indepartata, unde ajungi greu, dupa multe zile de trekking, porteri si magari, bagaje si aventuri de genul. Realitatea este insa alta. Esti la 3 ore de masina, cu semnal la telefon, cu un refugiu cu soba la 1,5 ore de perete (Condor). 

Sunt cu Claudiu Draghia si placerea noastra este sa urcam din nou pe Retezat. Dorim o linie necunoscuta noua, ceva care sa trezeasca spirit de aventura in noi, ceva cu un oarecare grad de incertitudine si dificultate, ceva pe masura entuziasmului dar calibrat insa cu seceta de catarare alpina din acest sezon.

La Stevia decidem Creasta Vestica, cu ceva floricele: catararea braului stancos de la baza.

Claudiu urcase Creasta V vara, iar eu cele 2 lungimi de pe brau iarna trecuta. Atata istorie aveam.

Asteptarile mele erau ca sunt la Timisoara pe lumina, hai poate pe intuneric dar la cina. Mamaaaaa...ce m-am inselat !!!!

Intram la ora 9.

Pe primele 2 lungimi, nu era rau daca aveam cuie de gheata. Nu avem, asa ca asiguratul a fost precar si rar. Acolo tot timpul e o scurgere de apa din braul de zapada de deasupra. Luati 2-3 cuie de gheata. Nu sunt pasi dificili dar trebuie atentie si concentrare maxima, 75 grade, nu ai voie sa cazi. Regruparea sus in braul de zapada, am facut-o la pioleti.

Urmatoarele lungimi, 2 la numar, sunt o traversare in diagonala a braului de zapada si iesire pe Creasta V. Chiar la iesirea in Creasta Claudiu face o traversare expusa de 3 m. Ajung acolo ca si secund si sunt stresat. E ceva de genul: umarul din stanga blocat de stanca, deasupra de umarul blocat, lipsa prize de piolet ca e placa. Ai o brana usor ascendenta, de latimea umerilor mei, iar in dreapta este cadere verticala, fiind o placa mare de stanca care se vede de jos. Claudiu a pus o asigurare la inceput traverseu. Mare atentie aici, ca pisica pe acoperisul incins. 

Claudiu crede ca nu avem sanse sa iesim pe lumina. Ne-am miscat incet. De aici urmeaza o cursa contracronometru. Urmam efectiv creasta.

Prima lungime pe creasta este o lungime de zapada...tot mai inclinata...tot mai inclinata...si fara asigurari. E de munca aici. Poate am pus 2-3 asigurari pe toata lungimea. Evident, in functie de conditii si de apetitul omului pentru sapat, sigur se gaseste ceva...cred...Regruparea e ok.

Pe Creasta am mers cap schimbat. Desi am avut semicorzi, munca la corzi a fost extenuanta. Oricum le asiguram tot ajungeam sa tragem de ele cu mult efort. Iar apoi mai era stresul sa nu se incurce in regrupare, desi ne-am straduit sa le aranjam frumos.

Penultima lungime i-a revenit lui Claudiu. Speram noi sa fie ultima ca eram deja foarte obositi. E o traversare usor descendenta pentru a prinde din nou Cresata. La capatul lungimii Claudiu dispare dincolo creasta si regrupeaza. Nu il vad dar ne intelegem pe nevazute si neauzite.

Ultima lungime este a mea. Aici se formasera de la vant niste floricele de gheata care acopereau placile de stanca de sub varf. Greu de decis, stanga sau dreapta. Aleg dreapta si deci stanca mai goala versus stanga, inclinatie mai mica si zapada, dar placi sub zapada. Cobor in partea dreapta a crestei si imediat prind un diedru care se inchide dar care din fericire are o asigurare buna (friend 2 BD) chiar inainte cu 1 m de iesirea sus, peste diedru, la teren usor.

Ca secunzi am cam alergat amandoi, ceea ce face sa fim storsi de energie la iesirea pe varf. E aproape seara. Peisajul in jur e extraordinar, senzatia dupa o zi asa lunga, cu lumina slaba de la asfintit, si cu toate crestele din jur, albe, e de un loc mai mare, mai indepartat, mai faimos. Dar e acelasi Retezat. Care desi poate e banal pentru unii, pentru noi este o aventura inca. Lucky bastards!

E ora 19 aprox. Strangem, coboram la frontale.

Ajungem in Timisoara .... nu chiar la cina .... cam cand se aduc sarmalele la nunta. Ora 1.30 in noapte.

Pentru cine vrea sa incerce:

- e lung si ia mult timp. Trebuie conditie fizica foarte buna.

- 2 semicorzi, un set de nuci, mici si medii in principal, cele mari nu. 

- 6 friends, marime 0.5 - 2 BD max, 3 hexuri medii mari. 

- nu am folosit cuie desi aveam 2 lame

- 2 cuie de gheata ar fi folositoare pe prima lungime

E o linie alpina fara portiuni tehnice, de stanca, deosebite. In schimb este o linie de angajament, in care trebuie sa ramai concentrat

pe toata durata catararii.

Enjoy! Noi cu siguranta ne-am facut praf :)!